Diareea acută infecţioasă

Diareea presupune materii fecale frecvente (cel putin de 3 ori pe zi) de consistenta moale sau apoase. Fecalele sunt reziduuri care urmeaza a fi eliminate din organism, obtinute in urma digestiei si absorbtiei nutrimentelor si fluidelor din alimente. Absorbtia necorespunzatoare a fluidelor sau secretia in exces a acestora de catre sistemul digestiv duce la aparitia scaunelor moi, apoase (contin apa, saruri, minerale si cantaresc mai mult decat scaunele obisnuite, normale)

Cauzele :

– infectii virale – virusuri cu tropism digestiv, cum ar fi : Rotavirus, Adenovirus, Cocksakie virus, virusul Norwalk, Astrovirusuri etc.;

– infectii bacteriene – Salmonella, Shigella, Yersinia, Escherichia Coli;

– Giardia lambli ;

– parazitoze intestinale – helminti;

– alte infectii virale – hepatite virale.

Aceste infectii au o frecventa mai mare in colectivitati, deoarece sunt foarte contagioase si se transmit usor, in special prin maini murdare, alimente sau apa contaminate. Simptomele includ:

  • inapetenta,
  • varsaturi,
  • febra,
  • dureri abdominale,
  • flatulenta in primele 2-3 zile si diaree cu scaune frecvente moi sau apoase care pot contine elemente patologice ca mucus, sange sau puroi.
  • crampe abdominale in portiunea cuprinsa intre piept si solduri
  • ameteala
  • nevoie imperioasa de a merge la baie
  • sange in materiile fecale
  • greata
  • deshidratare

In general, diareea virala este limitata la o perioada de 5-7 zile, uneori mai mult, pana la 10-14 zile, in cazul infectiilor cu enterovirusuri.

Semnele deshidratarii la adulti:

  • sete
  • cantitate redusa de urina
  • modificarea culorii urinei
  • piele uscata
  • oboseala
  • ameteala

Semnele deshidratarii la copii:

  • gura si limba uscate
  • planset fara lacrimi
  • pampersul se pastreaza uscat pentru mai mult de 3 ore
  • febra mare
  • iritabilitate
  • ochi patrunsi in orbite

Diagnostic

Se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic. Daca pacientul a consumat alimente suspecte, a baut apa din surse neautorizate, a intrat in contact cu alte persoane cu diaree sau a calatorit recent este foarte probabil ca etiologia bolii sa fie infectioasa. Din analizele de laborator ale materiilor fecale se poate stabili agentul cauzal.

Examinarea pacientului poate evidentia semnele deshidratarii: scaderea tensiunii arteriale, uscarea pielii si a mucoaselor, culoarea inchisa a urinei.

Tratament

In multe cazuri singurul tratament recomandat si suficient este acoperirea pierderilor lichidiene ce au dus la deshidratare.
In alte cazuri preparatele antidiareice pot stopa diareea dar acestea nu sunt recomandate in cazurile in care etiologia acestora este infectioasa. Prin acest tip de medicatie vom stoca chiar eliminarea germenului respectiv din intestin intrand astfel intr-un cerc vicios.

Cea mai importanta masura este rehidratarea. Se va incepe cu apa/ ceai de menta neindulcit, administrate in cantitati mici, cat mai des. In farmacii se gasesc solutii gata preparate (ORS) ce contin apa si electroliti, mult mai eficiente, destinate rehidratarii orale. O metoda de evaluare a eficientei rehidratarii este monitorizarea culorii urinei, aceasta ar trebui sa revina la  nuanta galben deschis. Sunt permise/recomandate alimente precum orezul fiert, pastele fierte, branza de vaci, sticks-uri, grisine, banane, mere coapte, supa de pui, legume fierte. La prepararea alimentelor se va adauga sare. Pe masura ce scaunele se normalizeaza se revine treptat la alimentatia normala. Pentru formele usoare de diaree se pot administra medicatie ce se elibereaza fara prescriptie medicala precum diosmectita, loperamid.

Tratamentul medicamentos cuprinde :

– probiotice – pentru refacerea florei intestinale normale;

– antidiareice – in functie de severitatea diareei si varsta copilului;

– medicamente ce reduc motilitatea tubului digestiv, dupa varsta de 2 ani;

– antiinfectioase;

– antibiotice – in infectiile bacteriene, de preferinta dupa efectuarea coproculturii si antibiogramei.

– antiparazitare.

In paralel, se respecta igiena stricta si exista situatii in care trebuie recoltate probe si de la ceilalti membri ai familiei, uneori cu administrarea aceluiasi tratament.

Evolutia bolii este, de cele mai multe ori, favorabila odata cu instituirea regimului alimentar si a tratamentului etiologic, cu restitutio ad integrum.

.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *