Imobilizarea provizorie(entorse,luxatii,fracturi).Pregatirea feselor gipsate

Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau in camerele de garda ale spitalelor a entorselor,luxatiilor si fracturilor se bazeaza pe aceleasi principii,cu toate ca aceste leziuni sunt diferite  ca gravitate si ca potential de evolutie.

Masuri de imobilizare identice se impun si pentru faptul ca in afara spitalului,la locul accidentului si chiar intr-un cabinet medical este uneori foarte greu de deosebit tipul de leziune.Necunoscand de la inceput diagnosticul exact,pentru mai multa siguranta,trebuie reactionat ca si cum ar fi vorba de cea mai grava leziune posibila.

Scopul oricarei imobilizari este:

-de a impiedica miscarile active si pasive,pentru a pune in repaus organele si tesuturile traumatizate;

-de a mentine axarea corecta a membrului atunci cand fragmentele nu sunt deplasate,sau cand au putut fi reduse corect,cu ocazia acordarii primului ajutor;

-de a diminua durerile ,care in cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare;

-de a evita complicatiile pe care le poate provoca miscarea in focar a unui fragment osos rupt si devenit taios:

♦sectionari ale unor nervi si vase;

♦sfasierea musculaturii din jurul osului;

♦perforarea tegumentului si transformarea fracturii inchise intr-una deschisa;

-suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive si ameliorarea unoe tulburari functionale(respiratie paradoxala si altele).

Principiile unei imobilizari corecte:

♦ asigurarea functiilor vitale are prioritate fata de alte manevre (de exemplu nu se face imobilizarea fracturilor de umar sau a claviculei daca este asociat si un traumatism toracic grav);

♦ se va cauta obtinerea unei axari relative a segmentului de imobilizare,prin tractiune atraumatica si progresiva in ax in momentul aplicarii imobilizarii;

♦ pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici lateral,nici in jurul axului longitudinal,imobilizarea trebuie sa prinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura :

♦ sa fie adaptata reliefului anatomic al regiunii accidentate;

♦ sa fie simpla,pentru a putea fi utilizata si de persoane mai putin instruite;

♦ aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie sa fie compresive,pentru a nu ingreuna circulatia sanguina intr-un segment in care exista deja tulburari circulatorii secundare traumatismului.

Mijloacele pe care le putem folosi pentru imobilizarea provizorie a fracturilor sunt:

-atele Cramer(facute din sarma),care au avantajul ca sunt lungi si pot fi  mulate pe membrul ranit. In vederea aplicarii atelei ,in scopul imobilizarii ,se asaza un strat de vata pe una din fetele atelei care vine in contact cu tegumentul, strat ce se fixeaza la atela cu ture circulare de fasa;

-aparat gipsat circular,atela ghipsata;

-atele de lemn (captusite cu vata fixata pe atela cu fasa)

-atele din material plastic simplu sau gonflabil;

-mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid(scandurele de

lemn,rigle,placaj,bete,bastoane,umbrele,coada de matura,schiuri,scoarta de copac etc.)

Fixarea segmentului care urmeaza sa fie imobilizat la atela se face cu fesi sau cu alte mijloace improvizate: fasii de panza(cearsaf ,lenjerie etc.),baticuri,prosoape,fulare centuri,cordoane,cravate etc.

De retinut: se considera ca cea mai buna atela pentru imobilizare este atela ghipsata. Ea ar trebui sa fie folosita la toate unitatile sanitare(dispensar rural,de intreprindere etc.) pentru ca poate fi executata de orice cadru mediu sanitar in orice situatie,daca dispune de material (ghips si fesi).

Prepararea unei fesi ghipsate

Material necesar -fasa (lunga de 5 m,lata de 10 cm); -ghips intr-un recipient(tavita renala)

Tenica prepararii cu ghips a fesii simple

♦ Pe plan neted(scandura,masa) se desfasoara fasa pe o portiune de aproximativ 50 cm (cel care executa ghipsarea fesii se asaza la unul din capete sau lateral fata de planul neted).

♦ Pe portiunea de fasa desfasurata se presara cu mana un strat de ghips.

♦ Persoana care executa manevra intinde uniform stratul de ghips, cu marginea cubitala a mainii stangi,astfel incat grosimea stratului de ghips pe suprafata fesii sa fie de 1-2 mm(sa nu se vada fasa).

♦ Cu mana dreapta se infasoara nu prea strans fasa astfel ghipsata de la capatul ei liber pana la portiunea de fasa inca neghipsata,

♦ Se repeta manevrele expuse si se continua pana ce fasa ghipsata ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. Aceasta dimensiune nu trebuie sa fie depasita pentru ca fesile ghipsate mai groase nu mai pot fi inmuiate simultan si catre miezul lor si catre periferie,cand sunt introduse in apa.

Prin aceasta manevra fasa trece in toata lungimea ei pe sub mana stanga .

De retinut: Astfel de fesi ghipsate pregatite dinainte se pot pastra timp de 2-3 luni intr-o punga de nailon sau intr-un alt recipient ,avandu-le la indemana in caz de nevoie atat la unitatile sanitare ,cat si la locul accidentului.Ele pot fi utilizate atat pentru confectionarea aparatelor ghipsate circulare,cat si pentru confectionarea atelelor ghipsate.

Confectionarea atelei ghipsate

Atela ghipsata se poate confectiona atat din fesi ghipsate in prealabil conform tehnicii descrise anterior,cat si din metraj de tifon pregatit pe diferite dimensiuni.

Confectionarea atelei ghipsate

♦Se apreciaza dimensiunea ei in lungime si latime,in functie de segmentul pentru care urmeaza sa fie folosita.

♦Se desfasoara fasa pe lungimea necesara .

♦Se prepara stratul de ghips,care se intinde uniform(vezi fasa ghipsata)pe o grosime de 1-2 mm.

♦Se asaza apoi a doua foaie de fasa (desfasurand fasa neghipsata)peste stratul de ghips.

♦Se pune un alt strat de ghips ,de aceeasi grosime,peste care se desfasoara iar fasa neghipsata.

♦Manevra se repeta in acelasi mod ,suprapunand astfel 5-20 de straturi de fasa.

♦Aceasta atela se impatureste in doua,in lungime si apoi iar in doua,repetandu-se manevra pana cand se obtine un pachet ghipsat.

Atentie! Atat fasa ghipsata ,cat si atela ghipsata nu vor fi infasurate sau impachetate prea strans,caci,daca nu se respecta aceasta conditie,lichidul de imbibare nu va patrunde cu usurinta printre foite.

Aplicarea atelei ghipsate

-Inainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment ,fasa ghipsata sau atela ghipsata se introduce intr-un vas cu apa la temperatura camerei si in cantitate suficienta ca sa le acopere bine (se introduc culcate).

-Imbibarea cu apa a fesei ghipsate este uniforma si deci este terminata atunci cand din vas nu mai ies la suprafata bule de aer.

-Stoarcerea se face prin rasucirea usoara a fesei ghipsate ca odata cu apa scursa sa nu se piarda si ghipsul dintre foitele tifonului.

-Dupa ce se scoate din apa,atela ghipsata se intinde de la capete si i se netezeste suprafata cu mana ,ca sa nu ramana asperitati sau cocoloase de ghips (mai ales prin partea care vine in contact cu tegumentul).

Observatie. Daca atela ghipsata se confectioneaza din fasa ghipsata,atunci ,inainte de a fi scoasa din apa,se va fixa lungimea necesara,luand masura pe membrul sanatos cu ajutorul unei bucati de fasa neghipsata.

-Pe aceasta masura luata se intinde fasa in straturi –cam 4-7 randuri (stoarcerea si netezirea se fac in acelasi fel ca si in cazul atelei),

-Pe suprafata netezita se asaza un strat protector de vata

-Astfel pregatita,atela ghipsata se aplica peste regiunea anatomica(segmentul)care necesita imobilizare.

-Atela se fixeaza cu fesi simple neghipsate,fie cu circulare de fesi ghipsate atunci cand se confectioneaza un aparat ghipsat circular.

De retinut! Atela se poate pune direct pe piele. Ajutorul va avea grija sa nu apese cu degetele. Atela se tine cu palma. O atela ghipsata se poate confectiona din fesi de cearsaf  sau un prosop etc. Este de  recomandat ca toate cadrele sa stie si sa aiba posibilitatea confectionarii unei atele ghipsate. Un lucru important : atela trebuie sa fie foarte mulata ,iar fixarea ei cu fasa simpla este prudent sa se faca dupa ce ghipsul incepe sa faca „priza „,pentru a nu crea amprente sau denivelari in atela,care pot provoca suferinta bolnavului.