Pneumonia

Simptomele pneumoniei

Pneumonia reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a ţesutului din jurul acestora. Pneumonia este o inflamatie a plamanilor, cauzata cel mai adesea de o infectie cu bacterii sau virusuri. Boala este cu atat mai periculoasa cu cat sistemul imunitar este mai slabit. In rare cazuri, pneumonia este data de o infectie micotica (cu fungi ori ciuperci) sau parazitara.

Cele mai frecevente simptome includ:

– tuse productiva (intalnita cu o frecventa de 79%-91%);
– oboseala (frecventa de 90%);
– febra insotita de frisoane (frecventa de 71–75%);
– respiratie grea, cu modificari de ritm (dispnee – frecventa de 67–75%);
– sputa (frecventa de 60–65%);
– durere in piept, ascutita sau sub forma de junghiuri, in timpul inspiratiei profunde (frecventa de 39–49%).
– confuzie, printre cele mai importante semne la persoanele in varsta.

Simptomele cele mai grave pot include:

– coloratia albastruie a pielii, cauzata de oxigenarea insuficienta a organismului;
– sete diminuata;
– convulsii;
– voma persistenta;
– valori extreme ale temperaturii;
– nivel diminuat al starii de constienta.

Apare mai frecvent în anotimpul rece, la fumatori si in cursul epidemiilor de gripa. Pneumonia face parte din infectiile de cai aeriene inferioare, alaturi de: sindromul gripal, traheobronsita acuta si exacerbari infectioase ale bronhopneumopatiei obstructive cronice.

In timpul respiratiei, aerul inhalat este transportat prin caile respiratorii superioare – nas, faringe si laringe, apoi prin caile respiratorii inferioare – trahee, bronhii, bronhiole si alveole. Alveolele reprezinta partea finala a aparatului respirator si seamana cu niste mici saculeti plini cu aer, care au pereti subtiri ce contin capilare (vase de sange foarte fine) si tesut interstitial (fibre elastice si de colagen). La acest nivel are loc schimbul gazos: oxigenul intra din alveole in sangele din capilare, iar bioxidul de carbon trece din sange in alveole si este eliminat prin expir in atmosfera.

Cauze pneumoniei, factori de risc si cai de transmitere

Bacteriile: reprezinta cea mai frecventa cauza a pneumoniilor
– bacterii tipice: Streptococcus pneumoniae (pe primul loc in aparitia pneumoniilor), Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Streptococcus grup A, anaerobi, bacili aerobi gram negativi (E. coli, Klebsiella, Moraxella catarrhalis, Acinetobacter spp, Pseudomonas aeruginosa etc), M. tuberculosis
–  bacterii atipice: Legionella spp, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae.

Virusuri (ca 20%): rhinovirus, coronavirus,  gripal si paragripal, sincitial respirator, adenovirus, hantavirus, virus varicelo-zosterian.

Fungi (foarte rar): Cryptococcus spp, Histoplasma capsulatum, Coccidioides spp, afecteaza in special persoane imunodeprimate (transplant de organe, infectie HIV, neutropenie), dar si persoane sanatoase anterior care locuiesc in zone endemice (SUA in jurul marilor bazine- Missouri, Mississipi) si care dezvolta forme de pneumonie necrotizanta ce seamana clinico-radiologic cu tuberculoza si necesita tratament antifungic.

Tipuri de pneumonii

1. Pneumonia bacteriana

Este cel mai raspandit tip de pneumonie si este cauzata de infectia cu stafilococi, sterptococi, pneumococi, bacili sau alte bacterii, mai mult sau mai putin periculoase. Se trateaza cu antibiotice la care bacteriile vinovate de boala sunt sensibile.

Pneumonia cu bacterii gram-negativ este cea mai periculoasa dintre toate, deoarece aceste microorganisme au o mare rezistenta la majoritatea antibioticelor.

Iata care sunt cele mai agresive tipuri de pneumonii cu bacterii gram-negative:

– Pneumonia cu bacilul Piocianic (Pseudomonas aeruginosa) apare in sectiile de terapie intensiva. Sursele infectiei pot fi echipamentele respiratorii, solutiile de curatat, dezinfectantii, chiuvetele, legumele, vasele cu flori, endoscoapele si bazinele de fizioterapie etc. Antibioticul se prescrie in urma rezultatelor antibiogramei.

– Pneumonia stafilococica, cauzata de stafilococul auriu (Staphylococcus aureus), are o mortalitate cuprinsa intre 15-40%. Infectia poate da gangrena pulmonara (pneumonia necrozanta) si septicemie, cu pronostic fatal.

-Psitacoza, sau “febra papagalilor”, este un tip rar de pneumonie cauzata de Chlamydia psittaci, o bacterie transmisa de pasari. Este considerata boala profesionala a angajatilor gradinilor zoologice, magazinelor de animale de companie, agricultorilor sau fermierilor. In cazurile grave, netratate la timp, mortalitatea poate atinge 30%.

– “Boala Legionarilor” este cauzata de bacteria Legionella pneumophilla. Aproximativ 20% din persoanele infectate mor in urma complicatiilor.

2. Pneumonia virala

Este provocata cel mai adesea de virusurile gripale si paragripale, rinovirus, coronavirus, adenovirus, hantavirus sau virusul varicelo-zosterian. Se trateaza cu medicamente antivirale si poate fi prevenita in majoritatea cazurilor prin vaccinare antigripala si antipneumococica anuala.

3. Pneumonia micotica

Este un tip rar de pneumonie, care afecteaza doar persoanele cu un sistem imunitar slabit, cum ar fi bolnavii de HIV / SIDA sau cancer, pacientii cu boli autoimune, consumatorii de droguri sau persoanele care au suferit un transplant.

Printre cele mai agresive ciuperci care cauzeaza pneumonia micotica se numara Pneumocystis carinii. Mortalitatea este de 90-100% in cazurile netratate si scade la 50% in cazurile in care se urmeaza un tratament antifungic.

4. Pneumonia parazitara

Printre organismenele care declanseaza pneumonia parazitara se numara Paragonimus westermani si Entamoeba histolytica. Netratata, infectia duce la abces pulmonar (formarea de pungute cu puroi) sau afectarea sistemului nervos central.

5. Pneumonia de aspiratie

Este un tip de pneumonie prin leziuni chimice, ce apare in urma inhalarii de materiale straine (de obicei, alimente, lichid, voma sau fluide) prin gura sau alte cai respiratorii care duc la plamani.

Este favorizata de tulburari de deglutitie (inghitire) cum ar fi boala de reflux gastroesofagian, intubatie orotraheala, anestezie generala, accidente vasculare cerebrale , crize epileptice sau intoxicatie alcoolica acuta.

6. Pneumonia congenitala

Apare la nou-nascuti, in primele 24 de ore de la nastere si este data de anomalii congenitale ale tractului respirator. Acestea faciliteaza aparitia, extinderea si evolutia infectiilor ce duc la inflamatia alveolelor pulmonare.

7. Pneumonia de ventilatie

E o complicatie care apare la 30% dintre pacientii intubati, aflati in sectiile de terapie intensiva. Debuteaza dupa minim 48 de ore de la intubarea orotraheala sau dupa realizarea unei traheostomii.

Intubatia afecteaza mecanismele fiziologice de aparare a orofaringelui si traheei impotriva bacteriilor gram negative, de unde si declansarea bolii. Mortalitatea se situeaza intre 30% si 76%, in functie de agresivitatea microorganismului care a determinat-o.

8. Pneumonia interstitiala idiopatica

Este o afectiune cu etimologie necunoscuta, caracterizata prin afectarea difuza a interstitiului pulmonar si un grad variat de inflamatie si fibroza.. Tratamentul consta in oxigenoterapie si transplant, in cazuri grave. Nu se prescriu medicamente.

Investigatii radioimagistice si de laborator

  • Radiografia toracica: metoda rapida si utila pentru confirmarea diagnosticului.
  • Computer tomografie toracica: in situatii dificile de diagnostic sau in caz de complicatii, avand un aport informational superior radiografiei.
  • Examen de sputa: proba de sputa trebuie colectata prin tuse profunda si are rolul sa identifice bacteria implicata si antibioticele la care exista sensibilitate (antibiograma). Nu se efectueaza intotdeauna, dar este obligatorie persoanelor care necesita internare.
  • Teste sangvine: hemoleucograma- cresterea leucocitelor; sindrom inflamator cu cresterea VSH, fibrinogenului si proteinei C reactive.
  • Hemocultura: cand exista suspiciune de raspandire a infectiei pulmonare in sange (bacteriemie), se recolteaza proba de sange din vena si se efectueaza cultura sangelui pentru a identifica bacteria si pentru a ghida utilizarea antibioticului.
  • Masurarea nivelului oxigenului din sange cu ajutorul saturometrului sau prin punctie arteriala. Cu cat pneumonia este mai severa cu atat nivelul oxigenului este mai mic si trebuie monitorizat pana la normalizare.
  • Bronhoscopia: in cazurile de pneumonie cu evolutie nefavorabil in ciuda tratamentului corect efectuat cu antibiotic; are scopul de a identifica cauze rare ale pneumoniei (ex tumori bronsice benigne, maligne, carcinoid sau corp strain inhalat in bronhii) si de a recolta secretii sau biopsie bronsica.

Tratamentul pentru pneumonie

In functie de severitatea pneumoniei (varsta, status imunitar, afectiuni asociate, stare generala, complicatii, germeni comunitari sau nozocomiali, etc.) se alege locul de tratament al bolnavului si anume: la domiciliu in forme usoare, la spital in formele moderate si la terapie intensiva in formele severe.
In etiologia pneumoniei comunitare, cel mai frecvent sunt implicati pneumococul si bacteriile atipice.

Asadar exista o serie de regimuri de antibiotice care se administeaza in functie de spectrul bacterian: amoxicillinum, aminopenicilina cu inhibitor de betalactamaza, cefalosporine de generatia II sau  III, macrolide, fluorochinolone antipneumococice (moxifloxacina, levofloxacina). Tratamentul se initiaza rapid, empiric pana la sosirea rezultatelor antibiogramei din sputa, care dureaza cca 3-5 zile.

La domiciliu, tratamentul se efectueaza oral, adesea cu un singur antibiotic si pe o durata de cca 7-14 zile.
In spital tratamentul este injectabil in primele zile, apoi oral si include asociere de doua antibiotice pe o durata medie de 10-21 zile.
In terapie intensiva, tratamentul se efectueaza injectabil cu o asociere de cel putin doua sau trei antibiotice pe o perioada mai lunga de timp. In caz de pneumonie cu Pseudomonas aeruginosa (piocianic) cu risc crescut de deces, se asociaza si antibiotice de tip aminoglicozide, ciprofloxacina sau beta-lactamina antiopiocianica si antipneumococica.

Tratament adjuvant: hidratare, antitusive, oxigen, ventilatie asistata acolo unde este cazul.